Tura de recunoastere Piatra Craiului

Week-end-ul trecut echipa http://bikesensation.ro/ a fost intr-o tura fara bicle, de recunoastere, pe traseul Dambovicioara - Cabana Brusturet - Valea Seaca a Pietrelor - Refugiul Grind si retur. 

Vremea a fost superba, zapada putina si cam apoasa, aer curat si voie buna. Abia asteptam primavara pentru a ataca traseul pe doua roti impreuna cu prietenii, pentru a scapa de aerul poluat al orasului si a simti libertarea oferita de pedalat. 

Am strabatul Cheile Dambovicioarei, formate de raul Dambovicioara. Dambovicioara, cel mai important afluent al Dambovitei din arealul montan al Muntilor Piatra Craiului, izvoraste de pe versantul sudic al Varfului La Om (2230 m) si strabate aproape transversal culoarul Rucar - Bran pe o directie generala nord-sud, varsandu-se in Dambovita, pe partea dreapta a acesteia, in aval de comuna Dambovicioara.

Cheile Dambovicioarei sunt o componenta insemnata a celui mai mare complex de chei din tara (cel axat pe Dambovita si afluentii sai), care insumeaza peste 20 de chei, cu o lungime totala de peste 30 km. Adancirea paraului Dambovicioara in calcarele jurasice ale Pietrei Craiului a generat un sector de chei lung de peste 8 km, cu aspectul unui veritabil canion, taiat in stiva de roci a podurilor calcaroase din partea terminala a masivului. Cheile sunt de origine epigenetica, intrucat raul s-a adancit initial in formatiuni sedimentare mai putin dure (gresii, conglomerate), iar cand a ajuns la nivelul calcarelor si-a continuat eroziunea, generand respectivele sectoare inguste ale vailor.

Cheile propriu-zise ale Dambovicioarei, sapate pe o lungime de aproximativ 2 km in podul calcaros dintre depresiunile Dambovicioara si Podul Dambovitei, se remarca printr-un aspect monumental, datorita peretilor verticali sau chiar aplecati peste albie, cu inaltimi ce depasesc in unele locuri 200 m. Pe suprafata peretilor se poate observa stratificatia calcarelor jurasice cenusii-albi-lucioase, dispuse in bancuri groase, la partea inferioara, si calcarele albe (cretice inferioare), in placi, de la partea superioara.

Pestera Dambovicioara este situata in partea de sud a Masivului Piatra Craiului. Pestera s-a format in calcarele de varsta jurasica ale Masivului Piatra Craiului, datorita actiunii apelor Paraului Dambovicioarei. Acum este o pestera uscata, paraul croindu-si o alta albie de varsare. Desi pestera nu impresioneaza prin lungime, aceasta este cea mai mare si mai reprezentativa pestera din zona cu o lungime de 550 metri. Este o pestera calda, cu 10 – 12 °C tot timpul anului, cu umiditate moderata si este strabatuta de un usor curent de aer. Pestera Dambovicioara este amenajata si iluminata, este formata dintr-o galerie unica, cu o lungime totala de 550 metri, dintre care numai 245 metri sunt accesibili turistilor, restul galeriei fiind inchisa cu un grilaj metalic pentru protejarea populatiei de lilieci ce traiesc in pestera. Atractiile pesterii sunt reprezentate de formatiunile geologice deosebite ce se regasesc in interior (laba de urs, aripa de acvila, cap de sarpe, piele de tigru, etc.), precum si povestea iesirii secrete astupate ulterior de localnici sau a pusnicului ce traia aici odinioara. Pestera este relativ saraca in formatiuni calcaroase, nu este spectaculoasa ca alte pesteri de la noi din tara, turistii plecand de multe ori cu o parere de rau. Galeria pesterii are latimi ce variaza intre 3-4 m si inaltimi de 4-5 m, cu putine ramificații, de dimensiuni mici, timpul aproximativ de vizitare fiind de 30 de minute.

Drumul continua spre Cabana Brusturet. Cabana "Brusturet" este situata la o distanta de 10 kilometri de soseaua nationala Pitesti - Brasov. Complexul este construit intr-o zona izolata si linistita, inconjurata de privelisti minunate si aer curat, intr-o superba zona subcarpatica, pe versantul sudic al masivului Piatra Craiului.

Traseul intră pe cursul Văii Seci a Pietrelor chiar în fața cabanei Brustureț (992 m alt.) și folosește drumul forestier până aproape de capătul lui superior. Primii 4 km străbatem în întregime frumoasele chei ale văii săpate în calcare (pereţi verticali deosebiţi de sălbatici cu înălţimi de 100-200 m, grote etc.). La ieșirea din chei, la poalele muntelui Grindu lăsăm în dreapta un alt drum forestier care traversează valea si urcă susținut spre Curmătura Groapelor. Dacă continuăm să urcăm pe drumul de pe Valea Seacă a Pietrelor numai câteva sute de metri, vom constata că trei semne de marcaj distincte (triunghi rosu, cruce albastră si cruce galbenă) se înmănunchează și se abat către stânga, părăsind valea și prinzând o largă potecă ce urcă usor până în dreptul stânei din Grindu (1.345malt.) situată în marginea unei poieni vaste. Întregul mănunchi de semne de marcaj se îndreaptă către nord (dreapta), lăsând în stânga Stâna din Grindu și poteca de acces la refugiul alpin Grindu (marcată cu bandă albastră și cu stâlpi metalici). Se poate ajunge la refugiu după aproximativ o oră de urcuș pronunțat prin pădurea de la poalele muntelui Grindu. Semnele de marcaj care s-au adunat în cuprinsul poienii Grindu vor continua să străbată pădurea, conducându-ne pe lângă sipotul Vlădusca (1.400 m alt.) și, în final, în Saua Vlădusca La Table (1.415malt.), unde se adună nu mai puțin de 10 trasee turistice ce străbat Masivul Piatra Craiului.

Aici din pacate se deschide o zona in care omul a facut ravagii, defrisari masive care stirbesc imaginea locului. Din pacate,toata lumea stie de aceste defrisari,dar nici un ocol silvic,nici macar proprietarii de paduri nu sesizeaza problema autoritatilor si mai grav,nici nu se ocupa de reimpaduririle prevazute de lege.Amenzile nu depasesc nici 15.000 de euro,iar devastarea continua.

Va promitem cartografierea unei ture frumoase si va promitem ca revenim cu detalii. 

Cateva detalii despre zona: 

Primele excursii in Piatra Craiului se pierd in negura timpului , fiind intreprinse de ciobanii si vanatorii localnici. In 1844 Anton Kurz scrie intr-un articol despre doua excursii efectuate in anul 1842 pe traseele:
Prapastii - Vladusca - Grind - Piscul Baciului
Plaiul Foii - Spirlea - Marele Grohotis - Moara Dracului

Datorita frumusetii deosebite a muntelui in anii urmatori a crescut numarul de turisti in Piatra Craiului, majoritatea facand parte din Asociatia Carpatina Transilvana (Siebenbürgischer Karpaten Vereins- SKV).
Acestia au folosit la inceput , pentru adapost, stanile ciobanilor apoi au construit primele cabane si refugii. In 1881 au fost ridicate cabanele de la Plaiu Foii si Vladusca. Cabana din poiana Vladusca a avut o existenta scurta si zbuciumata , arzand in anul 1896 , fiind reconstruita in acelasi an. Douazeci si cinci de ani mai tarziu (1921) este distrusa de o avalansa.Cabana Plaiul Foii a fost initial refugiu de vanatoare (tip adapost). De asemenea in apropiere fiind construite doua pichete graniceresti . In 1999 vechea cabana este demolata si construita alta noua, moderna.

Pentru a facilita atingerea varfului Piscul Baciului de cati mai multi turisti initial a fost construit refugiul Grind (1908-1916), initial avand rolul si de pichet de graniceri. Apoi ADMIR-ul a constuit Cabana Negru Voda pe aceeasi amplasament in 1934.Cabanier a fost Ion (Nita) Uretu. Din pacate , amplasarea intr-o zona expusa a pecetluit si soarta acestei cabane care a fost distrusa de o avalansa in 1953. Refugiul a fost refacut in 1983 si 2003. Refugiul "Varful La Om" a fost construit in anul 2003 de catre Administratia Parcului.

Desi cunoscut cu mult timp inainte, Avenul din Grind este abordat pentru prima data in 1900 de catre Josef Kolbe. In 1908 odata cu infiintarea Muzeului Sasesc din Tara Barsei, in cadrul zonei incepe importanta activitate de cercetare a zonei. In cadrul acestui muzeu Franz Podek a descoperit si descris numeroase pesteri din Piatra Craiului in perioada 1908-1918.

Revenim cu o propunere de tura ciclista, care cu singuranta va fi superba. 

Cele bune, 

Echipa Bikesensation!