Geiger 2014. Triada MTB pentru un amator

A-2-a participare la o cursa din Triada MTB – Geiger Sibiu, 2014

Dupa ce anul trecut, la nici o luna de bicicleta noua am mers la Sibiu pentru a participa la Geiger, anul acesta m-a mancat din nou si cu o zi inainte de cursa m-am decis: particip!!

Ma atrage pe mine acest traseu, aceasta zona, acesti oameni ce organizeaza cursa de la Sibiu, sau pur si simplu sunt inconstient. Organizatorii spun ca nu este pentru oricine, lucru perfect adeavarat, nu prea ai ce cauta acolo daca nu pedalezi cat de cat. 

Cum anul acesta am stat destul de mult pe bicicleta mi-am spus ca o sa fie mai bine. Din pacate faptul ca nu am gasit cazare ok in Sibiu s-a vazut, nu m-am odihnit cum trebuie si am fost cam obosit pe traseu.

Partea de start e frumoasa, asfalt si putina urcare, imediat ce se intra in padure incepe un push-bike “de incalzire”. Cisnadie, imi aduc aminte de zona asta pentru ca anul trecut am cazut pe coborare, acolo. Acum a mers foarte bine, pentru ca mai apoi sa inceapa adevarata urcare...si urci, urci...pana pe la km 28. Daca ai urcat..evident ca trebuie sa si cobori. La km 30, la circa 25 km/h am scapat bicla, dupa ce un bolovan mi-a aruncat spatele si m-am dus. Pe umar, sold si genunchi, si nu in ultimul rand am constatat ca am dat si cu capul de pamant, pentru ca aveam pamant pe casca. In timp ce ma rostogoleam am realizat la ce-i buna casca, cum te salveaza. Daune: o vanataie frumoasa la umarul stang, genunchiul se resimte si el. In rest totul ok, bicla a trecut cu bine. Dupa ce mi-am adunat gandurile imprastiate pe jos si ochelarii, m-am urcat din nou in sa si am pornit mai departe. La nici 500 m o masina de salvamont. Au vazut cazatura mea si erau curiosi daca sunt in regula, dar cum eram in sa si radeam, mi-au urat succes si am plecat mai departe. 
Din pacate m-a cam prins frica, pentru ca in timp ce pedalam ma gandeam la consecintele unei cazaturi pe pietrele de pe traseu, intre bolovanii de pe coborari.

Genunchiul ma cam supara si din pacate au inceput si crampele musculare, dar nu m-am lasat.

Spre final ai parte de ceva padure, in Dumbrava Sibiului, unde evident era noroi. Mi-am amintit de MTB-istii de Bucuresti, care la Comana au cerut banii inapoi dupa ce s-au murdarit....pai niste sigle-track-uri pe marginea rapei, niste coborari prin bolovani sau prin albii secate de rau si niste urcari nebunesti, le-ar califica “ciclabile” ?

Dar ce sens are sa mai comentez, cu bicla pe care o am acum, roti de 29' si vreo 20 kg, un "tractor" cum a catalogat-o bunicul meu (Dumnezeu sa-l odihneasca) nu pot mai mult: 
51.66 km in 4 h 11 min
(dupa ce in 2013 am stat 6 h 1 min pe traseu). 

Pastele de la finish!