marți, 28 iulie 2015

Cu cortul pe Transfagarasan

Bun gasit la o noua aventura Bikesensation,

In weekend-ul trecut am fugit de arsita orasului si unde altundeva puteam gasi aer curat, racoare si liniste daca nu, in varful muntelui.


Am luat corturile, cateva conserve, hainute mai groase si am pornit spre locuri de poveste, pe Transfagarasan. 
Ce-i drept, ne-am gandit destul de tarziu la evadarea din oras (ora 19.00) dar nu ne-am facut prea multe griji si am pornit la drum.
Ajunsi aproape de Popasul Ursului, ne-am entuziasmat deoarece vedeam cum gradele din termometru scad si scad si tot scad. Era din ce in ce mai bine si puteam respira! Ce incoace si incolo, a fost o idee excelenta sa evadam din capitala. 
Am ajuns la Popasul Ursului, unde am reusit sa gasim liber locul unde campam de obicei. Linistea si frumusetea locului, ne face ca de fiecare data sa ne regasim acolo si sa facem ca totul sa fie asa cum ne asteptam. Numai ca, aproape de cortul nostru era o tanti, care era foarte deranjata de tot ce se intampla in jur. 

















Atmosfera era minunata, putin mai departe, la cateva corturi distanta, era un grup de tineri care stiau ce inseamna viata la cort, cantau melodii de munte, la chitara, langa un foc de tabara bine intretinut, o incantare sa ii asculti si sa privesti cerul plin de stele. Acea tanti, era deranjata si de faptul ca noi am indraznit sa campam langa si scotea tot felul de sunete ciudate din cort. Evident ca pe noi nu putea decat sa ne amuze cat de ursuza putea fi iar a doua zi dimineata am auzit-o cum se plangea la altii cum ca noi nu am lasat-o sa se odihneasca toata noaptea (asta fiind cam pana pe la ora 00.00) cand am intrat la somn.

A fost o noapte frumoasa, liniste, adiere usoara de vant si raul Capra care parca isi canta dorul.


















Dis de dimineata, dupa un mic dejun copios si o cafea facuta la primus, ne-am echipat, si plini de elan am pornit spre varful muntelui, intr-o drumetie de cateva ore. 

Am plecat spre Balea Lac, prin locuri unde nici tipenie de om nu mai calcase de ceva timp...poate doar ciobanii cu ale sale oite. Mirosul acela de iarba grasa amestecat cu aerul curat si impreunat cu cel de oi, parca iti dadea energie sa urci panta mai repede si sa ajungi unde ti-ai propus plin de putere, nevlaguit. Am taiat soseaua de multe ori, pe dealuri, stanci si ne uitam sa vedem daca kinder-ul reuseste. El a fost ok, ii place miscarea si se pare ca devine pe timp ce trece, mai puternic decat mine. 




















Ajunsi la cabana salvamontistilor, am facut un mic popas, am incarcat bidoanele cu apa proaspata si rece, si am plecat mai departe, spre Balea Lac. 





























Nebunie mai mare, nu am vazut demult la Balea. Evident ca toata lumea fugise de arsita orasului si totul era ca o mare de oameni. Si tunelul care traverseaza cele doua judete, Arges si Sibiu, era blocat de masini (ca doar la munte vi cu masina pana in varf, daca este drum). Claxoane in tunel, vorbe urate de catre unii care considerau ca altii nu merg asa cum ar vrea ei...ufff, nu mai era linistea pe care o avesesem cu o seara inainte si nici cea din locurile pe care tocmai le lasasem in spate. 

In fine, am ajuns la Balea, ne-am dus cat mai departe de aglomeratie, pe niste stanci, unde nu era aproape nimeni, ne-am scos din rucsac pranzul (niste carnati satiosi) :) si am stat sa ascultam muntele.





















Vremea a fost minunata, din loc in loc mai gaseai cu privirea, o linie de zapada, uitata de soare iar senzatia era de basm. Oile care pasteau pe piscuri te duceau cu gandul la "Miorita" si povestea celor trei ciobanasi. 






















Locul pare desprins dintr-un basm fermecator.
Ne-am odihnit, am mancat si increzatori am pornit mai departe, ce sa zic, nu am fost prea incantati deoarece erau prea multi oameni care nu stiu sa respecte muntele, arunca gunoiul pe jos, tipa si vorbesc fff tare, asa ca am hotarat sa ne intoarcem tot prin locuri mai putin umblate. 

Au urmat alte cateva ore pline de liniste si adiere usoara, aer curat si peisaje de nedescris. 
Inainte sa mergem spre casa, am facut o ultima oprire, aproape de Avrig, unde am gasit un  camping si am luat cina, din traista (ceva conserva, ceapa, rosii...) 
Evident ca in timp ce mancam linistiti, s-a pornit o ploaie torentiala de vara, tunete, fulgere, vant si tot tacamul care a tinut exact cat noi am mancat. Noroc ca acolo unde am pus masa, era un foisor si am stat feriti de ploaie pe toate durata ei.
Cam asa a fost mica nostra evadare din canicula orasului.
Pozele vorbesc mult mai mult si mai frumos, asa ca va las sa le priviti si va dau intalnire intr-o alta aventura, in Fagaras, detalii aici

www.bikesensation.ro