miercuri, 12 august 2015

Bine te-am gasit Moldovene!

In weekendul care tocmai s-a incheiat am hotarat sa ne depasim limitele si cum puteam face asta? Urcand pe cel mai inalt si cel mai impunator varf de la noi din tara- Varful Moldoveanu.

































Traseele sunt multe si pe gustul si indemanarea tuturor. Noi am ales drumul prin Valea Rea, fiind unul pe care il poti strabate intr-o zi fara probleme. Este un traseu usor dar in acelasi timp, unul pentru cei care sunt obisnuiti cu muntele si nu pentru acei care abia au bagat piciorul in bocanci. 
In ciuda catorva urcusuri sustinute, nu este atat de dificil si periculos.




















Cu rucsacii in spate, cu juniorul incantat ca va ajunge in varful Romaniei (auzise la ora de geografie ca este cel mai inalt din tara), am pornit spre cel ce aveam sa il cucerim.



Am campat la baza muntelui, vineri seara, cam tarziu dar dupa o tocanita de cartofi cu slaninuta si un foc de tabara bine intretinut, am facut planuri marete pentru a doua zi cand urma sa cucerim muntele care se inalta in fata noastra impunator. 














Am avut parte de o surpriza nu tocmai placuta in acea noapte cand si-au facut aparitia, tarziu in noapte cativa tineri cu chef de distractie, tipete, manele (am aflat ca exista "iarna manelelor") si nu ne-am putut odihni cum trebuie, in consecinta, a doua zi de dimineata, am fost putin intarziati din cauza oboselii.
Dupa micul dejun copios si o cafea binemeritata, ne-am echipat si am plecat la drum. Stiam ce avem de mers cam 8 ore, cu tot cu pauze asa ca, incantati de privelistea care se asternea in fata noastra am pornit. 

Am ajuns in dreptul stanei, care parea parasita. Din cate am inteles, anul acesta nu au mai venit ciobanii cu turmele de oi. In stanga noastra era o cascada de toata frumusetea!



















Linistea munteleui impreuna cu zgomotul cascadei, ne dadea curaj si elan pentru drumul pe care il aveam de parcurs. 
Privelistea este una de vis, daca privesti in fata, cascada mare a Vaii Rele domina peisajul din fata ta. 

















Traseul este format din doua urcari deloc dificile si care pot fi strabatute si de incepatori.
Prima urcare, pana in Galeata Vaii Rele incepe pe o poteca plina de vegetatie, printre brazi dupa care urmeaza o urcare ceva mai sustinuta, pe pietris. Nu este pericol de accidentare, doar sa ai crema de protectie solara si ceva de pus pe cap (nu exista umbra deloc). 
Odata ce am trecut de drumul pietruit, mlastina a luat locul pietrisului si ne-am dat seama ca am ajuns in Galeata Vaii Rele. Se spune ca aceasta caldare a fost modelata de ghetari care au sapat in rocile muntelui. Laculetele de mici dimensiuni iti dau impresia ca esti intr-o mica delta.























Ca totul sa fie perfect, cand am privit in fata, sa nu mai avem niciun dubiu despre unde trebuia sa ajungem, punctul final al calatoriei noastre, in toata splendoarea lor, masivele Vistea si Moldoveanu. 



























Urmatoarea urcare a inceput chiar din Galeata Vaii Rele iar in aproximativ 20-30 minute am ajuns la Iezerul Triunghiular. Este un lac glaciar care este denumit astfel datorita formei pe care o are (triunghi).



















Acolo am intalnit muntomani cu corturile si parca ne-a parut rau ca nu campasem si noi in acel loc desprins parca din povesti. 
Panorama iti taie rasuflarea, odata ajuns in Varful Vistea (2527m) si iti da senzatia de libertate, mai ales dupa urcusul sustinut pe stanca, pietris. 





















De pe Varful Vistea, Moldoveanu ni s-a parut a fi la o aruncatura de bat dar de aici a inceput o adevarata aventura, prevazuta cu lanturi de sustinere, traseu pe creasta, nimic in stinga, nimic in dreapta... o portinune putin expusa riscului dar sentimentul ca mai aveam putin si ne atingem telul ne-a facut sa mergem mai departe, atenti cum pasim si ajuntandu-l din loc in loc pe junior. 






















Dupa nici 15 minute, am ajuns in sfarsit in varf, pe creasta cu un sentiment de "we did it"!!!! 
Am atins cel mai inalt varf din Romania- Varful Moldoveanu (2544m) si eram coplesiti de emotie, am admirat panorama, am facut fotografii, am salutat pe ceilalti care erau la fel de entuziasmati ca si noi.
Sincer, recunosc  ca sentimentul acela de reusita m-a facut sa fiu coplesita de emotii. 
Toata puterea si energia s-au canalizat pe acel varf pe care atunci cand am ajuns sa il atingem, am simtit ca toata energia depusa impreuna cu gandul ca trebuie sa ajungem acolo, s-au intalnit si au dat nastere emotiei, sentimentului de reusita...  coplesitor pentru noi. 

Cam asta a fost calatoria noastra spre cel mai inalt varf din Romania- Varful Moldoveanu!


























"Bine te-am gasit Moldovene!"

Later update: Doi olteni si un bucurestean, pe Moldoveanu! :)